PHOENIX . Invierea

Se spune ca demult, când înca nu existau oameni si natura se juca dupa voie cu minunile, era o mica pasare, numita Phoenix. De îndata ce zburatoarea simtea ca i se apropie sfârsitul, îsi aduna în cuib ramurele uscate, frunze ofilite si multe alte nimicuri bune de ars. Phoenix se aseza la mijloc si cuibul se aprindea de la Soare. Daca se întâmpla ca vântul sa nu împrastie cenusa, când lumina lui Helios ajungea în locul unde fusese cu un an înainte, minunea se împlinea. Din pulberea neagra se înalta o pasare noua, care începea numaidecât sa cânte slava cerurilor.

In acelasi mod, încearca sa învie din cenusa trecutului astrologia, pe care toti o stiau adormita pe veci. Adunându-si energia de la dusmanii care au nimicit-o, umbla sa-si schimbe numele, doctrina si metodele, pentru a nu mai ajunge sa piara. Acum se numeste astrologie stiintifica, nu traditionala, ca mai înainte. De unde doctrina era mistica, acum este rationala; metodele, în locul vechilor analogii, simboluri si coincidente, devin calculul probabilitatilor; teoria vibratiilor - astrofizica solara si studiu psihomedical. Sa aruncam o privire asupra acestor noi terenuri, în care a fost rasadita planta noastra milenara.

S-a cautat întocmirea statisticilor tipologice, caracterologice si profesionale, urmarindu-se punctul lor comun în horoscop. Ca exemplu: câti dintre marii conducatori ai lumii au Luna în Leu? Deoarece procentul lor este ridicat (Ioana d'Arc, Frederic cel Mare al Prusiei, Ludovic al XIV-lea, Richelieu, Gandhi...), se poate trage urmatoarea concluzie: Luna în constelatia Leului, la nastere, predispune (nu asigura), aptitudini de conducator. Sau, deoarece multi dintre suveranii de seama s-au nascut catre amiaza (Napoleon I, Henric al VIII-lea al Angliei, Ludovic al XIV-lea, Soliman Magnificul, Frederic cel Mare), aceasta ora atrage un plus de stralucire viitoarei domnii a printilor regali. Tot asa s-a gasit ca marii savanti se nasc iarna; ca poetii au preferinta sa aiba planetele raspândite deopotriva în zodiile reprezentate de animale s.a.m.d..

M. Krafft, matematician si statistician elvetian, a studiat 60.000 de cazuri de muzicieni, dupa datele dictionarului muzical al lui Humbert-Riemann si dupa registrele de stare civila, si a gasit ca “în majoritatea cazurilor”, exista o strânsa corelatie între cerul de nastere si vocatia lor. El conchide: “Nu exista nici o posibilitate de îndoiala în privinta relatiilor astrobiologice”. (Influentele solare si lunare asupra nasterii umane, Editura “Maline”, 1928).

Fizica actuala are ca element fundamental vibratiile. Sunetul, caldura, electricitatea, razele Roentgen, undele hertziene, totul are la baza miscarile atomului. Acestea sunt toate vibratiile posibile? Nu se descopera mereu altele? Ce sunt razele descoperite de Milikan? Nu vin ele din adâncul Universului, din Calea Lactee? Ce influenta au asupra noastra? Mister! Iata o lacuna ce poate folosi astrologiei. Dar “sufletul” este ceva cunoscut? Poate aici avem de-a face cu un complex de unde care au o rezonanta fata de undele cosmice ale lui Milikan. Daca aceste unde pot strabate placi groase de plumb, oare nu au nici o influenta asupra celulelor gingase ale corpului uman? Iata ce ramâne sa raspunda stiinta viitorului, raspuns pe care astrologia îl asteapta cu nerabdare.

Copernic a rupt în bucati sistemul planetar al lui Ptolemeu, baza astrologilor, dar un anumit punct a ramas în picioare: relatia reciproca dintre Soare si Pamânt. Fie ca primul corp se învârteste în jurul celui de-al doilea, fie ca cel de-al doilea se învârteste în jurul primului, distanta dintre ele, aparentele si influentele lor ramân aceleasi. Influenta Soarelui în formarea si viata Pamântului este prea bine cunoscuta. Lumina, caldura, magnetismul, electricitatea,gravitatia, anotimpurile, cresterea plantelor, existenta vietuitoarelor - totul este în cea mai strânsa legatura cu astrul zilei. Aceasta dependenta a fost temeinic studiata stiintific, gasindu-se ca exista o relatie cauza-efect între furtunile magnetice, lumina zodiacala, aurora boreala si petele solare. Deoarece numarul si marimea acestor pete au o perioada de 11 ani, fenomenele pamântesti legate de ele, urmeaza o curba paralela cu graficul petelor solare.

Dar nu numai atât. Marile foamete în Franta au fost (în ultimele secole) în 1775, 1810, 1816, 1847; marile crize mondiale - în 1848, 1857, 1875, 1899, 1907, 1921, 1930; marile foamete din India în 1847, 1876, 1877, 1892. Aceste date coincid fie cu maximul, fie cu minimul petelor solare (sau sunt putin decalate), pe câta vreme partile mijlocii ale curbelor descendente, ca si aproape toate curbele ascendente, corespund epocilor de securitate pe Pamânt.

Din punct de vedere medical, se cerceteaza perioada epidemiilor asiatice, de ciuma si holera, pentru a se vedea corelatia lor cu 11 sau cu multiplii lui. Se poate aminti aici vestita epidemie numita “gripa spaniola”, care a izbucnit deodata , pe tot întinsul globului, citându-se cazuri chiar pe insule foarte izolate ale oceanelor.

Tchijevsky, în “Revue Scientifique” din 11 mai 1929, semneaza un studiu asupra perioadei succesiunilor cabinetelor engleze. El a constatat ca de la 1830, pâna în 1927, au fost 10 maxime solare, în care liberalii au ocupat de 9 ori puterea, si 9 minime solare, în care conservatorii au fost de 8 ori la guvern.

Daca acum ne gândim ca cercetari recente cauta relatia dintre producerea petelor solare si perioadele de revolutie ale planetelor mari (Jupiter si Saturn), iata-ne în plina astrologie stiintifica.

Fata de enormele si multiplele influente ale Soarelui asupra Pamântului, se pare ca nu a mai ramas nimic neacaparat, nimic care sa revina atributelor altor corpuri. Cu toate acestea, Luna a gasit ceva de facut. Ea este mica (raza ei este un sfert din cea a Pamântului), dar fiind vecina noastra de peste drum (384.000 km.), adica cel mai apropiat astru, are suficienta putere sa ridice si sa coboare cu regularitate apele marilor, într-un nesfârsit flux si reflux.

Mathieu de la Drome se întreaba, poate cu destula dreptate, daca aceasta forta de atractie, capabila de un efort atât de mare, nu provoaca maree atmosferice. Aceste dilatari succesive ale straturilor de aer duc la variatia presiunii barometrice, si deci la schimbarea conditiilor climaterice.

Cine nu cunoaste teribila “Lune rousse”? In zilele de la sfârsitul lui aprilie sau începutul lui mai, daca straluceste Luna plina, în Franta se produce un înghet fatal vegetatiei plapânde. Daca Luna este acoperita de nori, înghetul nu se mai produce. Se zice ca Laplace, împreuna cu membrii unei societati stiintifice, a facut pe vremuri o vizita la Versailles. Ludovic al XVIII-lea i-a cerut savantului astronom sa-i explice fenomenul, dar autorul celebrului tratat “Mecanique celeste” a ramas mut.

D.F.R. Woakes, distins silvicultor din Panama, a confirmat, într-o lucrare, traditia cunoscuta asupra influentei lunare în cresterea si exploatarea padurilor. Copacii taiati în timp ce Luna descreste nu sunt rezistenti ca lemn de constructie, ca cei taiati în timp ce Luna este în crestere. In horticultura se afirma deasemena ca plantele cresc mai bine în perioada de Luna plina decât de cea noua. Se crede ca aceeasi influenta o are Luna aasupra cresterii parului si chiar a copiilor, pe câta vreme crescatorii de vite, sustin ca animalele nascute pe timp de Luna plina au o vitalitate redusa.

Toate legaturile între satelitul nostru, mort de atâtea ere, si viata noastra terestra, nu sunt cunoscute nici pe departe. Cine ar crede de pilda, ca Luna provoaca cutremure? Totusi, iata ce citim în scrierile lui Emile Belot, vicepresedintele Societatii Astronomice a Frantei (“Peut on prevoir les tremblements de terre volcaniques?” în La Science et la Vie, Nr.149, Noiembrie 1929):

“...Trebuie sa-i felicitam pe savantii japonezi pentru îndemânarea lor în a concepe si realiza acele aparate de înalta precizie, care vor servi sa descopere influenta presiunii atmosferice a fazelor Lunii...asupra cutremurelor de pamânt”.

O pleiada de medici (Dr. Henry Duprat, de la Geneva, Dr. G. Wilhelm Maag, Dr. Carton, Dr. Faure din Lamalou, Dr. Sardou din Nisa, Dr. F. Budair...), cerceteaza influentele astrale asupra sanatatii umane. In afara de vechea credinta japoneza asupra orientarii corpului de la Nord spre Sud, în timpul somnului, ei admit o multime de alte legaturi. Sa mentionam doar câteva dintre ele.

- Migrenele si nevralgiile solare încep dimineata, apoi cresc si descresc, paralel cu înaltimea Soarelui deasupra orizontului.

- In cazuri de hipertrofie sau dilatari, sa se administreze remedii hipotrofiante în timpul descresterii fazelor lunare; în caz de hipotrofie, se recomanda medicamente hipertrofiante, pe timpul primelor faze.

- Trecerea petelor solare la meridianul central coincide în mod obisnuit (66%) cu recrudescenta simptomelor bolilor cronice si chiar cu aparitia de accidente grave si exceptionale în cursul bolii. Aceeasi recrudescenta sau aparitii de accidente analoge, pot sa se produca în afara trecerii petelor, dar aceste cazuri sunt mai rare (33%) si accidentele mai putin grave. Deci, daca trecerea petelor solare la meridianul locului nu este singura cauza a recrudescentei inexplicabile a bolilor, pare totusi sa fie cea principala.

- Microbii (si în special strepto-stafilococii), au o virulenta paralela cu fazele lunare, având un maximum de activitate când este Luna plina (Dr.Lakowsky).

- Dr. Allendy, scrie în “Les Temperaments” concluzia observatiilor sale facute în 1917, la sanatoriul din Gorbio (lânga Menton):

“Am constatat ca hemoptiziile si crizele febrile ale tuberculosilor, prezinta maximul de frecventa de la primul patrar pâna la Luna plina si minimul lor în faza urmatoare, de la Luna plina la ultimul patrar. Proportia este de 12 cazuri în perioada întâi, fata de un caz în cea de-a doua. Celelalte doua faze ofera ambele o cifra egala cu 3 sau 4.”

- Conceptia “Marelui An”, reluata pe plan mecanic si calcul de probabilitati, este sustinuta de August Blanqui, astronomul german Hanseman, Abel Rey, Nietzche, Gustave le Bon.

Daca pe lânga aceste nume cunoscute, le adaugam pe cele ale marelui astronom Svante Arrhenius, politehnicianului Paul Choisnard (Flambart), scriitorului Maurice Privat, germanului Klockler, olandezului Kronstrom, englezului Sephorial, al lui Maenaughton din S.U.A., ne dam seama cât de serios si general este interesul pentru gasirea unei baze stiintifice, vechii credinte în puterea supranaturala a stelelor.

Dupa ce am vazut atâtea pareri favorabile si atâtea argumente contrarii, atâtia partizani de valoare, ca si atâtia adversari convinsi, daca se va cere sa dam si noi un raspuns eternei întrebari: “Este astrologia falsa sau adevarata?”, nu vom putea afirma nimic.

autor: Constantin Arginteanu - Astrologia odinioara si azi