Horoscopul si metoda alcatuirii lui
Cea mai misterioasa, atragatoare si cautata dintre ramurile astrologiei, a fost fara nici o îndoiala cea juridica. Omul are grija de toate, dar în special de sine însusi. Metoda întrebuintata din vechime de catre magi, pentru a satisface curiozitatea clientilor lor, a fost horoscopul. Aceasta este interpretarea temei natale, ceea ce arata de la început ca horoscopul este un produs mixt al stiintei si al fanteziei. Configurarea astrelor,în special al zodiacului si a planetelor în momentul nasterii, la temelia unei cetati, la declararea unui razboi sau într-un alt moment critic, este o lucrare pur stiintifica; discutia influentelor acestora asupra omului sau a unui întreg popor, este partea imaginatiei. Astromancia, ofera o asemenea finalitate, o valoare comerciala si creeaza un mediu de existenta unei doctrine abstracte, care ar fi disparut desigur, în presupunerea ca ar fi putut aparea. Plecând de la premiza ca astrele au o influenta continua asupra oamenilor, dar aceasta este maxima în momentul nasterii, pozitia astrelor din acea secunda, determina anticipativ si complet caracterul, precum si principalele evenimente din cursul vietii. Dupa cum bila norocului alearga pe cercul plin de numere al ruletelor de la cazino, la fel, cele sapte globuri planetare se rostogolesc peste brâul zodiacal si fixeaza prin pozitia lor în momentul nasterii, o soarta buna sau rea, fiecaruia dintre noi. Atenti la reproducerea exacta a hartii cerului în acest moment, astrologii determinau progresul astronomiei. Initial, tema natala, a fost conturata direct de pe cer. Iata cum descrie Sextus Empiricus constructia unui horoscop:
“Un chaldeean se aseza pe o înaltime (sau pe acoperisul casei), apucându-se sa observe stelele. Un alt chaldeean se aseza lânga mama ce trebuia sa nasca pâna în momentul nasterii efective; imediat dupa aparitia copilului, al doilea batea într-un disc pentru a anunta evenimentul celui care era pe casa; acesta se apuca sa observe animalul zodiacal care tocmai se pregatea sa rasara, facând astfel horoscopul.”
Pentru nasterile din timpul zilei, se cerceta starea cerului noaptea, dupa 12 ore, deducându-se astfel usor tipologia comportamentala. Se întelege de la sine, ca pe vremea aceea, orice astrolog era dublat de un astronom veritabil. Cu timpul, pentru a usura munca profesionistilor, la configurarea unei teme natale diurne, sau al unei nasteri petrecute cu ani în urma (ceea ce necesita un calcul foarte complicat), au fost alcatuite tabele care aratau în decursul timpului, locul pe care îl ocupa fiecare planeta pe cer în raport cu zodiacul. Aceste efemeride i-au îndepartat pe astrologi de la observarea cerului, rapindu-le astfel ocazia si meritul de a fi continuatorii stiintei adevarate. Astazi, se gasesc destui astrologi care, alcatuind horoscoape doar din cercetarea efemeridelor, sunt incapabili sa arate pe cer o planeta sau o constelatie.
Elementele componente de baza ale horoscopului sunt constelatiile zodiacale si planetele. Cele 12 constelatii fixe, au fost comparate cu o tabla de sah pe care cele 7 piese miscatoare descriu zeci si sute de figuri, numite aspecte. Soarele, în miscarea lui aparenta în jurul pamântului, trece prin 12 constelatii asemuite oamenilor: Gemenii, Varsatorul de apa, Fecioara, Sagetatorul; cele mai multe cu animale însa (de unde îi vine si numele de zodiac: zoon=animal): Berbecul, Racul, Taurul, Pestii, Scorpionul, Leul, Capricornul; si una singura unui obiect - Balanta. Ordinea în care sunt strabatute anual de Soare este urmatoarea: 1-Berbecul, 2-Taurul, 3-Gemenii, 4-Racul, 5-Leul, 6-Fecioara, 7-Balanta, 8-Scorpionul, 9-Sagetatorul, 10-Capricornul, 11-Varsatorul, 12-Pesti (într-un poem didactic în versuri,scris pe la începutul erei noastre, poetul Ausoniu din Bordiguera - actualul Bordeaux, orânduieste ritmic aceste constelatii, pentru a putea fi usor memorate. Iata pasajul care ne intereseaza: Aries, Tauri, Gemeni, Cancer, Leo, Virgo, Libraque, Scorpius, Arcitenens, Caper, Amphora, Pisces.)
Fiecare se întinde pe o lingime de 30 grade (12 x 30 =360). Deci întreaga bolta este împartita în 12 parti, numite casele cerului, cu ajutorul unor segmente de cerc presupuse fixe si imobile. Un astru sau o constelatie, datorita miscarii de rotatie diurne, strabate pe rând cele 12 case. Prima, cea mai importanta numita chiar horoscop, era cea dinspre rasarit, în locul unde zodiacul taie orizontul. Se numea casa vietii. Cea de-a doua, a bogatiei, a treia a fratilor, a patra - a legaturilor de rudenie, a cincea - a copiilor, a “asea - a sanatatii, a saptea - a casatoriei, a opta - a mortii, a noua - a religiei, a zecea - a demnitatilor, a unsprezecea - a prieteniei, a douasprezecea - a dusmaniei. Intr-un moment dat, constelatiile si planetele ocupa un loc în aceste case. Situatia se transcria în doua feluri: fie pe un cerc, fie pe o diagrama formata din patrate si triunghiuri.
Pe lânga cunoasterea acestor elemente stiintifice, se adauga si studiul eclipselor (numit si teratoscopie astrologica), al orbitelor planetare, culorilor, pozitiei stelelor fixe, conjunctiilor, opozitiilor si al ocultatiilor.
Dupa alcatuirea horoscopului se ajungea la interpretarea lui mistica. Metodele care stau la baza acestor interpretari, sunt de natura simbolica, prin analogie si prin coincidente.
1. De natura simbolica erau întelese eclipsele de Luna:”cei doi soti se ataca cu furie” sau “Luna este suferinda”. Pentru o eclipsa de Soare, se spunea: Soarele îsi pune valul pe cap”, sau “un monstru s-a aruncat peste astru si-l înhata de pulpana”. Tot simbolica a fost si corespondenta facuta mai târziu între vârstele omului si diverse planete, dupa ce li s-au cunoscut distantele relative. Luna - vârsta de pâna la trei ani; Mercur - copilaria de la 4-11 ani (formarea inteligentei); Venus - pubertatea 11-15 ani (formarea instinctului sexual în tarile sudice); Marte - tineretea 15-22 ani ( epoca actiunilor brutale); Soarele - barbatia 23-37 ani (epoca ascendentei); Jupiter - maturitatea 38-66 ani (epoca întelepciunii); Saturn - batrânetea - dupa 66 ani (epoca senila).
2. Prin analogie - întelegem expresii de genul “planeta Marte este rosie, deci sângeroasa”; ea trebuie pusa în legatura cu rubinul, fierul armelor, cu prevestirea luptelor si a razboaielor. Sau: constelatia TAurului, care are caracteristica unei forme asemanatoare “V”. Aceasta constelatie reprezinta taurul; steaua rosie din vârf, este ochiul taurului; aceasta zodie arata forta, de multe ori înfuriere, dar de multe ori si cumpatare la mâncat. Soarele era prin natura sa favorabil si binefacator: îi reprezenta pe suverani, pe printi, pe marii dmnitari. Saturn - trist, morocanos sirece conduce viata celor batrâni si seriosi (preoti, calugari, rentieri, pensionari). Luna - umeda si melancolica, are influenta asupra tuturor acelora cu meserii nocturne sau ilegale (actori, lumânarari, hangii, camatari, borfasi, etc.). Jupiter - temperat si amical, îi inspira pe adevaratii întelepti, filosofi, calatori si agricultori. Marte - uscat si arzator, conduce soarta soldatilor, a medicilor si a tuturor celor ce se ocupa cu fierul sau focul (forjori, lacatusi, bucatari). Venus - fecunda si binevoitpoare, ocroteste casatoriile, amorul si pe totti vânzatorii de moda sau de lux (bijutieri, coafori, muzicanti, moase, croitori). Mercur - nestatornic si alternant, domina geometrii, astrologii si în general oamenii de stiinta sau pe artisti.
Mai erau facute analogii între semnele zodiacale si o tara întreaga. Egiptul era pus sau sub semnul Taurului (deoarece este facilitata agricultura); sau sub semnul Varsatorului (datorita revarsarilor anuale ale Nilului. Chaldeea era dominata de Berbec, caci dupa cum se afirma, Berbecul fiind primul semn, Babilonul este prima cetate din lume, cultural si ca vechime. La Roma domnea BalantA, semnul justitiei - Pax Romana si a guvernarii mondiale a latinilor. Aceste idei au lasat urme pe monumentele oficiale, ca si pe monedele tarilor respective. Moneda siriana din timpul lui August, purta efigia Capricornului; regatul Comagen batea moneda de aur cu Scorpionul; Sagetatorul era pe monedele din Singara; iar Palmira - care visa sa devina o a doua Roma, imprima Balanta. Tot analogice erau si diversele denumiri date norului galactic: Cararea Stapânului Vietii (America de Nord); Drumul Pasarilor - Lituania; Locuinta manilor si a visurilor - Pitagora; Coloana de lumina - Maniheeni; Drumul elefantului alb - Siam; Drumul Sf.Jacques - Catolicii; Drumul pelerinilor - Turcii; Drumul de paie - Sirieni si Persanii.
3. Am vazut coincidentele dintre fenomenele ceresti si cele meteorologice, unde primele reprezentau cauzele celor din urma. Astfel de coincidente sunt de gasit în toata astrologia. O anumita stea conduce la o vedere incompleta si chiar la orbire. Sirius ofera stralucite virtuti militare si întotdeauna o moarte eroica. Betelgeuse indica nemurirea; Vega din constelatia Lyrei promite bogatia; Pollux din Gemeni arata moarte datorita tâlharilor; Algol este steaua asasinilor...dintre stele, cele mai importante , numite si stele regale, erau patru: Aldebaran (ochiul Taurului); Regulus (inima Leului); Antares (acul Scorpionului) si Fomalhaut (capul Pestelui Austral) - departate cu 90 grd una în raport cu cealalta. Ele rprezentau paznicii celor patru colturi ale cerului si toate preziceau o ascensiune sociala rapida, urmata de o prabusire zgomotoasa. Se spune ca la nasterea lui Napoleon, un fulger a cazut din cea mai importanta stea regala - Regulus. Atunci s-a spus: iata motivul unei ascensiuni pâna la tronul imperial si la o glorie neegalata, urmata de captivitate, decadenta si moarte pe o stânca straina, la capatul lumii.
In afara acestor valori intrinseci ale astrelor si constelatiilor, mai erau luate în calcul, pozitiile lor în momentul alcatuirii temei, precum si unele fata de celelalte. Prima casa era cea mai puternica; dupa ea urmând casa a 10a. Urma ca si planetele care ocupau întâmplator în acel moment aceste case, sa aiba o influenta în acelasi raport de forte. Se mai lua în consideratie domiciliul planetelor. Se presupunea ca fiecare planeta are una din cele 12 zodii ale cerului ca locuinta preferata. Atunci când se gasea în propria casa, îsi demonstra facultatile si influenta ridicate la cel mai înalt nivel; când se gasea în casa opusa, puterea era redusa la minim; când se gasea deasupra orizontului, poroprietatile sale se exercitau ca atare; iar când erau sub orizont, aceste proprietati erau la 180 grade.
S-a ajuns cu timpul la fixarea unor domicilii diurne si a altora nocturne, pentru fiecare planeta.
Al treilea criteriu de interpretare era cel al aspectelor, adica al unghiurilor formate de razele luminoase pornite de la doua planete si având vârfurile pe pamânt. Erau considerate cinci aspecte principale, dupa felul poligoanelor regulate rezultante din unirea planetelor pe cer.
Aspectele doi si trei erau considerate favorabile, aspectul 4 cam nefavorabil, 5 ca fatal, caci pozitia fata în fata duce la ideea de lupta; iar primul aspect ca neutru sau fericit, dupa caz. Sa consideram aspectul format de diferite zodii. Avem patru trigoane zodiacale, toate favorabile, deoarece unesc semne de acelasi sex. Primul se numeste trigonul de foc: Berbec-Leu-Sagetator; al doilea, terestru:Taur-Fecioara-Capricorn. AL treilea uman: Gemeni-Balanta-Varsator si al patrulea acvatic :Rac-Scorpion-Pesti.
Se formeaza trei aspecte tetragonale putin propice, alcatuite din semne de sexe diferite, opozitia lor ducând la ideea de lupta. Gasim aspectul tropic: berbec-rac-balanta-capricorn; aspectul simplelor: Taur-Leu-Scorpion-Varsator; si aspectul dublelor: Gemeni-Fecioara-Sagetator-Pesti. Avem doar doua aspecte sextile, ambele propice.
Aceste aspecte sunt opera magilor babilonieni si asirieni care, ducând precizia si mai departe, au împartit fiecare semn în trei parti egale, numite decani. Putem afirma asadar ca exactitatea masuratorilor lor din epocile îndepartate s-a socotit pâna la zece grd (a treia parte din 30 grade=lungimea unei zodii), sau chiar mai mult, pâna la trei grade, deoarece fiecarui decan îi distingeau capul, mijlocul si coada. S-a mers apoi si mai în profunzime: fiecare semn zodiacal era socotit ca fiind format din 30 de stele sau grupe de stele, ajungându-se astfel la împartirea cerului în 360 de parti, numar socotit mai târziu Kaballistic, ramânând peste veauru pâna în zilele noastre. In Egipt s-a atribuit fiecarui grad un caracter fast sau nefast (101 parti funeste si 259 fericite); iar dupa cum Soarele, în miscarea sa de revolutie parcurge un grd pe zi, s-a ajuns repede la credinta în zile faste si nefaste.
Daca tuturor acestor elemente le adaugam presupunerea ca un astru are o influenta mai mare când urca pe bolta cereasca decât atunci când coboara, ca o planeta este mai activa când are o miscare directa decât când este retrograda, si ca este la maxim când stationeaza, avem o imagine aproape completa a metodelor întrebuintate în cereasca arta himerica. Când un rege are în tema natala un Marte stationar, va fi întotdeauna învingator; daca o printesa sau o curtezana îl are pe Venus stationar, va avea o casatorie stralucita, putând ajunge pe tron. Un barbat care îl are pe Venus retrograd, este sortit rusinii, fiind sfatuit sa nu se însoare.
Medicina astrala
Ca si ramura juridica, în astrologia medicala metodele sunt aceleasi: analogia, simbolul, coincidenta.
Tot simbolica a fost împartirea corpului în doua jumatati. La barbati, partea dreapta si în special ochiul drept apartin Soarelui, în vreme ce partea stânga si ochiul stâng, Lunii; în femeie, gasim contrariul. In Germania planta numita Zinnkraut (fara a fi câtusi de putin medicinala), a fost secole întregi întrebuintata de catre medici drept leac împotriva bolilor provocate de Jupiter sau pentru organele aflate sub influenta acestei planete - deoarece zincul este simbolul acestui astru.
Ceea ce se petrece pe cer în primele zile dupa nastere, s-a presupus prin analogie, ca va corespunde primilor ani din viata copilului dupa regula: o zi = un an.
Ierburile medicinale trebuiau culese la aparitia anumitor constelatii, cu care se stabilisera analogii de nume, culoare sau forma. Medicamentele trebuiau preparate si adiministrate în functie de indicatiile planetare, într-un timp propice. Iata câteva exemple:
Stiind ca intestinele sunt comandate de astrul noptii, daca Luna strabatea o zodie rece si umeda- cum ar fi Varsatorul, era nimerit sa fie administrate purgative, deoarece se spunea ca sucurile diuretice si laxative ale corpului, pot actiona în aceste momente mai usor. Daca Luna se afla în semnul unui animal rumegator - Capricornul, Berbecul, Taurul, pacientul va avea colici. Daca Saturn sau Jupiter sunt în conjunctie cu Luna, sa nu se dea nici un purgativ, deoarece actiunea calma si temperata a acestor planete anuleaza efectul medicamentului. Desigur, acest rationament nu era obligatoriu si deci universal. Claudius Polemaus, al doilea astronom al antichitatii ca însemnatate, recomda contrariul: purgative în timpul conjunctiei.
Cura balneara era deasemenea supusa astrelor. George Pictorius (1500-1569) a fost un medic vestit care a criticat insistent toate superstitiile si vrajitoriile în afara astrologiei, tratata ca stiinta, sustinând sa nu se faca bai în al treilea an dupa o eclipsa totala, iar în anii bisecti sa nu se faca deloc. Dealtfel, anii de 365 de zile, erau considerati ca nefasti fecunditatii si cresterii copilului. Galien, celebrul medic grec al antichitatii, care practica la Roma, îi depasea pe ceilalti prin celebritate datorita cunoasterii astrologiei. Iata un alt exemplu.
Se credea ca mersul unei boli este asemanator fazelor lunare. Cum în a 20-a zi dupa luna noua se încheie ultimul patrar, iar luna merge catre disparitie, identic, a 20-a zi a unei boli grave era socotita ca zi critica. Galien, facând o socoteala mai exacta, gasi ca Luna scade mai ales în a 21 a zi si deci propuse amelioarea metodelor medicale, recomandând aceasta zi ca punct de orientare în evolutia bolilor. Pentru suferintele cronice, Galien îl gaseste vinovat pe Soare.
Pentru a nu pomeni decât despre cei mai mari, îl amintim pe Averoes, cel mai celebru medic si astronom al arabilor (Liber de Diebus Criticis), care ofera sfaturi noi; si pe Theophrast Bombart von Hohenheim (1493-1541), renumitul Paracelsus al Renasterii, pe care nici congresele actuale de medicina nu uita sa îl pomeneasca si sa-i comemoreze centenarele. Primul considera ca o conjunctie si în special o eclipsa la începutul bolii este un semn negativ, în vreme ce opozitia, nu are nici o influenta. Cât despre Paracelsus, cu toate meritele lui unanim recunoscute, de reformator si parinte al medicinei moderne, are partea lui importanta de credinte si practici astrologice si alchimice.
Un cuvânt astrologic intrat în medicina este boala influenta, care arata epidemia pricinuita de ploile de meteoriti cazute în 1611.
